Scurt istoric

Începuturile Muzeului de Istorie Naturală

Într-o etapă, în care, naturalismul transilvănean, ca şi cel european, cunoştea o evoluţie rapidă, la Sibiu, s-a înfiinţat, în 1849 Societatea Ardeleană de Ştiinţele Naturii (Siebenbürghische Verein für Naturwissenschaften zu Hermannstadt) din iniţiativa unor intelectuali saşi, naturalişti, care-şi doreau o organizaţie în care să-şi împărtăşească pasiunea lor comună pentru natură, să răspândească şi în rândul comunităţii şi nu numai descoperirile lor, să educe tânăra generaţie în spiritul cunoaşterii şi conservării naturii.

Prin activitatea membrilor săi, Societatea a dobândit renume internaţional, numeroşi biologi de importanţă mondială precum Alexander v. Humboldt, Ernst Haeckel, Eduard Suess, Alexandru Borza au fost membri de onoare ai acesteia. Printre ei s-a numărat şi Charles Darwin căruia, cu ocazia împlinirii a 65 ani – pe data de 12 februarie 1877, i s-a înmânat diploma de membru de onoare.

Primele colecţii de plante, animale, fosile, minerale şi roci au început să se constituie încă din anii premergători înfiinţării, când cei care au fondat Societatea erau membrii Societăţii Culturale Transilvănene [Siebenbürghische Landeskunde]. La început, colecţiile au fost adăpostite în casa preotului Karl Fuss, unul dintre membrii fondatori, dar creşterea spectaculoasă a acestora a făcut ca spaţiile de depozitare să se schimbe mereu. Astfel, colecţiile au fost adăpostite mai apoi în alte şapte sedii succesive.

În decursul a 159 de ani de la înfiinţarea Societăţii, s-au colectat şi achiziţionat piese muzeografice alcătuind în prezent un patrimoniu de peste un milion de exemplare: mineralogie – petrografie (19.000), paleontologie (57.000), botanică (168.000), entomologie (266.000), malacologie (510.000), vertebrate (8.386).

Problema necesităţii unui sediu propriu a devenit presantă în timp, astfel încât în cadrul Adunării Generale a Societăţii din 30 decembrie 1890, la propunerea lui Daniel Czekelius, medicul şef al oraşului şi secretarul Societăţii, s-a hotărât construirea unui local nou. Demersurile oficiale legate de teren, construcţia în sine şi problema asigurării fondurilor au făcut ca abia în 1894 (an înscris pe frontispiciul clădirii) să fie iniţiate lucrările. Clădirea a fost construită după planurile arhitectului clujean C. W. Friedrich Maetz, originar din Mediaş, şi a fost inaugurată festiv, ca sediu al Societăţii, instituţie publică şi depozitar al colecţiilor adunate în principal de membrii Societăţii, în data de 12 mai 1895. Clădirea a fost construită într-un singur an. Fondurile necesare s-au constituit din donaţii particulare.

Faţada principală a clădirii, cu aspect neoclasic, prezintă un portic cu patru coloane ionice deasupra cărora se află un balcon cu patru coloane corintice. Clădirea, monument istoric, la fel ca şi clădirile din jur, este situată pe locul uneia dintre centurile de apărare ale cetăţii medievale.

Muzeul de Istorie Naturală este momentan secție a Muzeului Național Brukenthal, și are în componența sa înca două muzee, și anume Muzeul de Istorie a Farmaciei și Muzeul de Vânătoare „August von Spiess”.

Muzeul de Istorie a Farmaciei (deschis în anul 1972) reprezintă prin profilul său o raritate în peisajul muzeografic românesc dar şi european.

Înfiinţarea muzeului în Sibiu a avut o dublă motivare: pe de o parte aici a funcţionat prima farmacie pe teritoriul ţării noastre, atestată documentar în anul 1494; pe de altă parte în zona Sibiului s-a dezvoltat o bogată tradiţie a activităţii farmaceutice.

În prezent, clădirea ce adăposteşte muzeul se află în centrul istoric al Sibiului, constituind un monument istoric de arhitectură cu elemente gotice şi renascentiste, datând din anul 1568.
În această clădire a funcţionat una dintre cele mai vechi farmacii sibiene, a treia in ordine cronologică, înfiinţată în jurul anului 1600 şi denumită La Ursul Negru.

Colecţiile muzeului cuprind peste 6.600 de piese ce aduc mărturii valoroase pentru evoluţia medicamentaţiei şi a tehnicilor farmaceutice de-a lungul a mai mult de trei secole şi jumătate.

Muzeul de Vânătoare poartă numele uneia dintre personalităţile importante ale oraşului Sibiu la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea: colonelului August von Spiess, vânător al Casei Regale a României în timpul regelui Ferdinand I.
Deschis în anul 1966, muzeul a fost primul cu acest profil la nivel naţional, fiind găzduit în reşedinţa Von Spiess, donată de fiicele colonelului în acest scop.
Colecţia cuprinde un număr de aproximativ 1600 piese.

În spatele clădirii se află o curte amenajată în scopul relaxării în aer liber şi pentru desfăşurarea activităţilor de educaţie ecologică a elevilor, cu atât mai mult cu cât găzduieşte un câine, peşti şi o broscuţă ţestoasă.

Reclame