Interiorul muzeului – decorația tavanului

Când vizitați muzeul nostru puteți admira decorațiunile tavanului – decorațiuni care s-au păstrat încă de la deschiderea muzeului – acestea apar sub forma unor casete pictate cu elemente fitozoomorfe. Totodată, veți desoperi la baza tavanului cele 17 nume ale fondatorilor muzeului, naturaliști care și-au adus o contribuție însemnată prin cercetările pe care le-au întreprins în domeniul științelor naturii, cu precădere în Transilvania.

Cei 17 fondatori au fost: : J.C.G Baumgarten (botanică), J.M.Ackner (istoric, geologie, paleontologie), Michael Bielz (geologie, malacologie), D.J.Leonhard (botanică, geografie), L.J. Neugeboren (paleontolog), E.A.Bielz – ( malacologie, coleoptere, geologie, geografie), Karl Fuss (entomologie), Michael Fuss (botanică), J.F.Schur (botanică), J.S. Jikeli (geologie), Fr.F. Fronius (botanică, istorie, publicistică), G.A.Kayser (chimie, farmacie și botanică), J.D. Czekelius (geologie, paleontologie), M.Guist (astronomie, fizică, meteorologie), I.Schlauf (astronomie), L.Reissenberger (meteorologie), F.Binder (farmacie, comerț, etnografie).

Simpozionul SAMUEL VON BRUKENTHAL – PROMOTOR AL CERCETĂRILOR ÎN DOMENIUL ȘTIINȚELOR NATURALE 25-26 mai 2017

Vă invităm la simpozionul SAMUEL VON BRUKENTHAL – PROMOTOR AL CERCETĂRILOR ÎN DOMENIUL ȘTIINȚELOR NATURALE în perioada 25-26 mai 2017, la sediul Muzeului de Istorie Naturală din strada Cetății nr.1, Sibiu.

Pentru mai multe detalii: persoană de contact – dr.Rodica Ciobanu, e-mail: rodica.ciobanu@brukenthalmuseum.ro sau rodi_ciobanu2005@yahoo.com, tel: 0269/436545.

Vă așteptăm!

Proiectul TRADITII FARMACEUTICE SIBIENE: Prelegerea tematica AROMATERAPIA 11 martie 2017

Proiectul cultural educațional intitulat: „TRADIȚII FARMACEUTICE SIBIENE”, realizat prin colaborarea dintre Societatea Română de Istorie a Farmaciei (SRIF)- filiala Sibiu și Muzeul Național Brukenthal, prin Muzeul de Istorie Naturală.

Prelegerea va avea loc în 11 Martie 2017, de la ora 11.00 la Muzeul de Istorie Naturală, str. Cetății nr.1.

Proiectul TRADITII FARMACEUTICE SIBIENE: Prelegerea tematica APITERAPIA 18 februarie 2017

Proiectul cultural educational intitulat: „TRADITII FARMACEUTICE SIBIENE”, realizat prin colaborarea dintre Societatea Romana de Istorie a Farmaciei (SRIF)- filiala Sibiu si Muzeul National Brukenthal.

Inscripție borcan farmaceutic ceramic: remediu farmaceutic pe bază de miere.

blog-prelegere-februarie dsc_0003 dsc_0004 dsc_0007 dsc_0008 dsc_0009 dsc_0010 dsc_0011 dsc_0012

Expoziția online 2M2O – Luna februarie: DRAGOBETELE SAU IUBEȘTE ROMÂNEȘTE

Expoziția online 2 Muzee 2 Obiecte, pe scurt 2M2O, este invitația deschisă către toți cei care doresc să participe alături de noi în descoperirea și trasarea unor legături științifice, coerente și bine definite între obiecte muzeale aparținând unor domenii și colecții diferite.

Foto: Arhiva muzeului

Texte: muzeograf Aurel Bordei, muzeograf Ana-Maria Păpureanu

Luna februarie: DRAGOBETELE SAU IUBEȘTE ROMÂNEȘTE

Dragobetele este varianta românească a Sf. Valentin sau Saint Valentine, sărbătoarea iubirii. Nu are o dată fixă de celebrare, ci în funcție de localitate, chiar regiune. Dar ce contează data când vorbim de dragoste, de armonia în cuplu și de iubire necondiționată sub toate formele ei. Dragobete se sărbătorește în 24 sau 28 februarie, la 1 sau 25 martie. Tot în funcție de regiune, sărbătoarea este cunoscută și sub numele de ”Cap de primăvară”, ”Sântion de primăvară”, ”Ioan Dragobete”, ”Drăgostițele”, ”Logodna sau însoțitul paserilor”, „Cap de vară”, „Logodnicul pasărilor”, „Dragomiru-Florea” sau „Granguru”.

Etimologia cuvântului Dragobete

Cuvântul ”Dragobete” este folosit în limba română din 1774.

Există mai multe teorii cu privire la originea acestui cuvânt, toate datorându-se unor confuzii paronimice, etimologice, etnografice sau religioase. Iată câteva dintre ele:

  • de la cuvintele din slava veche „dragu” și „biti”, care s-ar traduce prin „a fi drag”;
  • „dragu-bete”, sufixul „-bete” fiind folosit în zonele din Oltenia, semnificând „adunare, mulțime”;
  • etnograful Marcel Lutic a prezentat etimologia acestei sărbători populare, considerând că majoritatea denumirilor ei provin de la sărbătoarea religioasă Aflarea Capului Sf. Ioan Botezătorul, celebrată pe 23 februarie care în slavă se numește Glavo-Obretenia. Românii au adaptat-o în Evul Mediu, astfel apărând sub diverse nume (Vobritenia, Rogobete, Bragobete, Bragovete), până când s-a impus în unele zone (sudul și sud-estul României) ca Dragobete;
  • Simeon Florea Marian, în Sărbătorile la români (1898-1901, reeditare din 1994), a scris că în mai multe comune din Muntenia și mai ales în Oltenia, sărbătoarea creștină Aflarea capului Sf. Ioan Botezătorul (din 24 februarie) se numește Dragobete. El a afirmat că după credința poporului, aceasta este ziua în care toate păsările și animalele se împerechează.

Legenda lui Dragobete – protectorul și aducătorul iubirii în casă și în suflet

Ion Ghinoiu, în Obiceiuri populare de peste an – Dicționar (1997), asociază numele de Dragobete cu un personaj din mitologia populară românească: „zeu tânăr al Panteonului autohton cu dată fixă de celebrare în același sat, dar variabilă de la zonă la zonă (…), patron al dragostei și bunei dispoziții pe plaiurile românești”, „fiu al Babei Dochia”. Dragobete Iovan era fiul Babei Dochia. Autorul l-a descris ca fiind „o ființă, parte omenească și parte îngerească, un june frumos și nemuritor, care umblă în lume ca și Sântoaderii și Rusalele, dar pe care oamenii nu-l pot vedea, din cauză că lumea s-a spurcat cu sudalme și fărădelegi”. A fost prezentat în aceeași lucrare și ca zeul dragostei la români și al bunei dispoziții, de ziua lui se organizau petreceri, deseori urmate de căsătorii.

Simbolul Dragobetelui – Nunta Naturii

dragobeteÎn data de 15 februarie 2016 a fost ales simbolul Dragobetelui (Fig. 1) cu titlul UNIUNEA (în urmă a peste 20.000 de voturi, printr-o campanie de promovare a valorilor românești, organizată de Petrom).

Etnograful Ovidiu Focșa a precizat că „Dragobete este un protector al păsărilor, fiind o sărbătoare strâns legată de fertilitate, fecunditate și de renașterea naturii”.

Simbolul Drogobetelui

MUZEUL DE ARME ȘI TROFEE DE VÂNĂTOARE ”AUGUST VON SPIESS” DIN SIBIU

Dintre păsările lui Dragobete am ales un monument al naturii și anume DROPIA, pe atât de rară și exotică precum este și dragostea adevărată.

Dropia (Otis tarda Linnaeus, 1758) numită în trecut struţ european, este o pasăre de talie mare ce se întâlneşte mai ales în zonele de stepă, păşuni şi terenuri intens cultivate, de regulă la o distanţă considerabilă faţă de localităţi. Masculul, singurul care prezintă mustăţi, poate ajunge la o greutate de până la 18 kg. Penajul acestuia e alb-cenuşiu pe cap şi gât iar penele de pe spate sunt ruginii gălbui. În schimb, femela are între 5 şi 7 kg iar culoarea penelor e închisă. La ambii indivizi picioarele sunt cenuşiu negricioase.

Regimul trofic în lunile calde este compus din insecte, melci, râme iar în lunile reci dropiile consumă diferite părţi ale plantelor de câmp.

Sunt animale tăcute. Masculul scoate nişte sunete ce se aseamănă cu un gâlgâit. Masculul este un adevărat ”artist” în perioada reproducerii, acesta își prezintă penajul în cadrul ritualului, femelei mai puțin colorate, care îl urmărește îndeaproape (foto 1, foto 2). Cele 2 ouă pe care le depune într-un cuib construit pe sol, sunt clocite timp de 23-28 de zile.

Evoluţia agriculturii, respectiv modernizarea ei (mecanizarea lucrărilor agricole, erbicidarea, combaterea dăunătorilor, etc.) dar şi braconajul, au condus la o reducere drastică a efectivului speciei pe teritoriul României.

Dacă în Transilvania dropiile au dispărut în perioada interbelică, în celelalte regiuni ele au pierit între anii ’40 şi ’90. Doar în Crişana (loc. Salonta, jud. Bihor) mai există un mic areal, unde specia, venită din Ungaria, apare aproape anual. În unele judeţe, întâmplător, au mai apărut lângă graniţa de vest şi în sudul ţării, indivizi solitari sau mici cârduri.

La începutul secolului trecut, penele dropiilor erau întrebuinţate pentru condei şi perne.

Este declarată monument al naturii, vânarea fiind interzisă prin lege.

TROFEUL:

 Nr. inv.: Vt 520

Colectorul: August von Spiess

Dimensiuni:

– lungime 117 cm;

– lungime maximă fir mustață 11,5 cm;

– lungimea medie a aripilor 90 cm.

dropie

POVESTEA DIN SPATELE TROFEULUI:

 

Primăvara lui 1903 la vânătoare de dropii

August von Spiess, 2015 – Vânători de odinioară. Poveştile din spatele trofeelor, Editura Honterus, Sibiu.

„Am primit cu cea mai mare încântare binevoitoarea invitație făcută de un tovarăș de vânătoare, ardelean stabilit în România, care mi-a promis succese la vânătoarea de dropii și cocori, și am hotărât ca, în cel mai scurt timp posibil, să dau curs acestei amabile chemări. În doar câteva zile, mi-am strâns lucrurile în raniță și, cu permisiunea de concediu în buzunar, am fost răpit din comoditatea casei mele de primul tren românesc posibil. La ora 11 noaptea eram așteptat de dragul meu tovarăș de vânătoare, fabricantul Thomas Herbert, în gara de la Craiova, de unde am și pornit a doua zi la prânz spre sud, spre câmpia Dunării.

Era 30 martie când, în zorii zilei, un atelaj din cele obișnuite pe aici ne-a dus la terenul aflat la o depărtare de trei ore. În fața noastră se desfășura vasta Câmpie Română, nesfârșit de întinsă, asemenea unui lac încremenit, din care ici și acolo, dune joase de nisip se înălțau pe suprafața plată ca o tăblie de masă. Drumurile prin câmpie erau destul de proaste, deseori chiar desfundate din cauza nisipului dus de vânt, așa încât călătoria era cu atât mai dificilă, cu cât drumurile care duceau prin câmp erau adeseori brăzdate de arături sau se pierdeau cu totul sub semănături.

Tocmai ajunsesem din nou în regiunea dunelor de nisip, când am observat în depărtare, pe cupola unei asemenea dune, un obiect mare și alb, care se tot mișca. Am scrutat depărtarea cu mare atenție, până când, în cele din urmă, însoțitorul meu a fost de părere că era vorba de o țărancă lucrând pe câmp și noi nu am mai dat nici o atenție faptului. Eu însă nu-mi găseam liniștea, și, când am fost mai aproape, mi-am scos binoclul și nu mică mi-a fost bucuria că aveam în față un cocoș de dropie foarte robust, care-și curăța nestânjenit penajul în lumina vie a soarelui de dimineață. Am pornit imediat într-acolo și am avut și norocul să ne putem apropia la vreo 170 de pași. Am sărit din căruță pe partea opusă vânatului, m-am aruncat la pământ și, când eram tocmai pe punctul de a ochi pasărea care se contura splendid pe linia orizontului, aceasta a zburat.

După trei ore de rătăciri, în care am mai văzut trecând prin fața noastră un stol de 150 până la 200 de gâște, am ajuns la domeniile Coroanei, unde am lăsat caii, destul de istoviți, să se mai odihnească, și în sfârșit am apucat și noi să luăm o mică gustare.

La ora 11 am pornit din nou și am luat-o spre răsărit, spre marile întinderi de grâne, unde, după spusele administratorului moșiei, s-ar fi aflat dropii. N-a trebuit să mergem prea mult, până când căruțașul nostru ne-a semnalat câteva dropii la dreapta, pe un întins câmp semănat. La început nu am putut repera decât vreo trei sau patru exemplare, dar când ne-am mai apropiat aveam în fața noastră vreo 15 până la 20 de păsări. Am încercat de două ori să mă apropii la mai mult de 200 de pași cu căruța, dar a fost zadarnic. De fiecare dată dropiile se ridicau, dar curând se lăsau iarăși jos, așa că am încercat și a treia oară să mă apropii de ele. Tocmai țintisem unul din exemplarele mari, dar, înainte să trag, tot cârdul al cărui număr se ridica acum la vreo 25 de bucăți, ne-a salutat de rămas bun. Cu acest prilej am putut să observ că păsările acestea puternice erau în plin rotit. Ca și curcanii, cocoșii de dropii își târăsc pe pământ aripile cu coada desfăcută în evantai și dau roată dansând și făcând curte numeroaselor găini. De data aceasta stolul temător, și-a luat zborul de la depărtare, încât ne-am hotărât să plecăm mai departe în căutarea altor dropii, ceea ce ne-a și reușit, căci am găsit un cocoș solitar, care însă a fost atât de sperios, încât, chiar înainte ca noi să fi fost pe punctul de a ne apropia de el, a și plecat deja de la vreo 300-400 de pași. O a doua încercare de a ajunge la șmecherul acesta n-a avut mai mult succes, așa încât perspectivele mele de atrage în ziua aceea un foc eficient au scăzut la zero. Amabilul meu însoțitor, dl. Tilman, s-a străduit din răsputeri să-mi ridice moralul, ceea ce a reușit doar cu mare greutate.

Tocmai eram pe punctul de a face o nouă încercare cu cocoșul atât de temător, când însoțitorul meu a strigat aproape speriat: „Acolo sunt doi!” și în același timp a făcut semn spre două dropii aflate la o depărtare de vreo 150 de pași, care au trecut în grabă prin fața noastră peste drumul din câmp.

Saltul din căruță și aruncatul la pământ în poziție de tragere au fost o singură mișcare, pe când căruța a întors imediat și a pornit repede înapoi. Dar fiind întins la pământ n-am văzut nimic. Dropiile stăteau într-o mică depresiune, ascunse privirilor mele. Am așteptat nemișcat. N-a trecut mult și le-au apărut mai întâi capetele cu privirile ațintite spre căruță, apoi păsările au mers mai departe, ieșind tot mai mult la iveală. Am ochit-o liniștit pe cea de la urmă și am tras. Slavă Domnului, am răpus-o. La aproximativ 170 de metri proiectilul de 8 mm cu cămașă de oțel i-a străpuns spatele și umerii, așa că a căzut pe loc.

Dragul meu tovarăș de vânătoare a venit în goană cu căruța, jubilând și felicitându-mă din toată inima încă de la distanță, pentru focul tras. În ce mă privește, mi s-a luat o piatră de pe inimă când m-am văzut în sfârșit, cu dropia în mâini căci astfel se spărsese gheaţa.”

MUZEUL DE ISTORIA FARMACIEI DIN SIBIU

Dragostea este pretutindeni. Necesitatea omului de a iubi și a fi iubit se regăsește și în remediile farmaceutice. Vă prezentăm un remediu afrodiziac controversat.

OBIECTUL MUZEAL

1432

Descrierea obiectului: Borcan din lemn, de formă cilindrică, vopsit în negru, cu capac. Baza şi capacul au profile inelare strunjite. Prezintă inscripţie cu majuscule negre pe etichetă de hârtie, cu fond galben şi contur negru CAN:THARIDES.

Dimensiuni:

– Înălțime18,7cm;

– Diametru general 7,5cm;

– Diametru bazal 9cm.

Proveniența: Farmacia „Vulturul Negru” Sibiu.

REMEDIUL ÎN FARMACIE

Praful de gândaci sau Cantaridina este o substanţă toxică extrasă din gândacul de frasin sau gândacul spaniol. Substanţa este găsită în mod natural la mulţi membri ai familiei de gândaci Meloidae. Gândacul de frasin conţine circa 5% cantaridină. Este o substanţă pe care insecta o degajă, în special atunci când se simte ameninţată. Cantaridina este produsă de mascul şi în timpul copulaţiei având un efect stimulator asupra femelei. Cantaridina a fost izolată pentru prima dată de chimistul francez Pierre Jean Robiquet în anul 1810. Substanţa are un miros penetrant, neplăcut care persistă chiar şi după uscarea insectei. La contactul cu pielea substanţa fiind caustică produce beşici. Ingerarea acestei substanţe nesupravegheat afectează în mod direct tractul urinar, produce arsuri şi vărsături.

În trecut, insectele erau scuturate prin baterea copacilor cu beţe lungi şi colectate pe nişte prelate întinse sub copaci, apoi vărsate într-un bazin cu apă şi oţet, pentru ca insectele să moară, după care erau uscate şi ambalate în cutiuţe închise etanş. Din cantaridele uscate şi măcinate, mai ales elitrele unde se concentra cea mai mare parte din cantaridină, era obţinută o pudră numită în farmacii praf de gândăcei.

Acest remediu a fost descris pentru prima oară de către Hipocrate. Plasturi făcuţi din aripile acestor insecte erau folosite pentru beşici.

În perioada Imperiului Roman, Livia soţia lui Augustus Cezar, la dinee punea extracte din insectă în hrana invitaţilor pentru a-i instiga la indiscreţii, substanţele fiind afrodiziace, pentru ca apoi să-i poată şantaja.

În sec. al XVIII-lea în Franţa, cantaridele puteau fi achiziţionate sub forma unor pastile numite Richelieu fiind folosite ca afrodiziac

Cantaridina este cea mai veche substanţă afrodiziacă europeană cunoscută, fiind citată sub diferite denumiri, cu multe secole înainte de cunoaşterea structurii sale chimice, în diferite tratate vechi de medicină. În prima farmacopee utilizată în România Pharmacopoea Austriaco-Provincialis din 1774, remediul este menționat CANTHARIS  officinarum, Meloe vesicatorius – Insectum integrum (insecta întreagă).

Tratatele de medicină tradiţională chineză, menţionează din vechime efectele afrodiziace asupra omului dar şi toxicitatea mare a acesteia.

Actual, cantaridina a fost interzisă, exceptând aplicarea de către medici în tratarea unor negi.

 

Exponatul zilei – Gândacul Hercule Dynastes hercules

Gândacul Hercule / Hercules beetle Dynastes hercules (Linnaeus, 1758), este cel mai lung gândac din grupul gândacilor rinocer. Mai mult de jumătate din lungimea lui este reprezentată de coarnele care se suprapun. Cornul inferior este atașat de cap, iar cel superior de toracele insectei. Coarnele au rol în a atrage femela, și nu sunt folosite ca arme. Femele au un corp mai lat dar sunt mai scurte decât masculii, ele nu posedă coarne. Specia prezintă 7 subspecii, este răspândită în pădurile tropicale din America Centrală, America de Sud și în Antilele Mici.

????????????????????????????????????

Descoperă și celelalte specii expuse în expoziția temporară INSECTE EXOTICE vizitându-ne de Miercuri până Duminică între 10.00-18.00, la sediul nostru din str.Cetății nr.1. Vă așteptăm!

afis-insecte-exotice-1

Exponatul zilei – Gândacul vioară Mormolyce phyllodes

Gândacul vioară / Violin beetle Mormolyce phyllodes Hagenbach, 1825 este o specie ce aparține familiei Carabidae, subfamilia Lebiinae. Corpul lor este plat sub formă de frunză, de culoare maro, cu elitrele translucide în formă de vioară, de aici primindu-și denumirea. Atât adulți cât și larvele sunt părădători, se hărnesc cu alte larve de insecte. Ca și mod de apărare se folosesc atât de secreția acidului butiric otrăvitor, cât și de forma corpului care le permite să se strecoare pe sub frunze, în crăpături de sol sau ale scoarței copacilor. Dimensiunea la care ajung este cuprinsă între 60-100 mm. Specia este răspândită în sud-estul Asiei, în țările: Brunei, Indonesia, Java, Malaezia, Sumatra.

????????????????????????????????????

Descoperă și celelalte specii expuse în expoziția temporară INSECTE EXOTICE vizitându-ne de Miercuri până Duminică între 10.00-18.00, la sediul nostru din str.Cetății nr.1. Vă așteptăm!

afis-insecte-exotice-1